LEGEA privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României: Lege privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 3 octombrie 1985 care prevede: "Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii, considerând că scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi, îndeosebi pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi principiile care sunt patrimoniul lor comun, recunoscând că patrimoniul arhitectural constituie o expresie de neînlocuit a bogăţiei şi a diversităţii patrimoniului cultural al Europei, o mărturie nepreţuită a trectului nostru şi un bun comun al tuturor europenilor, având în vedere Convenţia culturală europeană, semnată la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi primul - articol al acesteia, având în vedere Carta europeana a patrimoniului arhitectural, adoptată de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, şi Rezoluţia (76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative şi a reglementărilor naţionale la exigenţele conservării integrate a patrimoniului arhitectural, adoptată la 14 aprilie 1976, având în vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului arhitectural, ţinând seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Miniştrilor către statele membre privind pregătirea de specialitate a arhitecţilor, urbaniştilor, a inginerilor constructori şi a peisagiştilor, precum şi Recomandarea nr. R (81) 13 a Comitetului Miniştrilor privind acţiunile ce urmează a fi întreprinse în favoarea unor meserii ameninţate cu dispariţia în cadrul activităţii artizanale, adoptată la 1 iulie 1981, reamintind importanţa transmiterii unui sistem de referinţe culturale generaţiilor viitoare, a ameliorării condiţiilor de viaţă urbană şi rurală şi a favorizării în acelaşi timp a dezvoltării economice, sociale şi culturale a statelor şi a regiunilor, afirmând importanţa punerii de acord a principalelor orientări ale unei politici comune care să garanteze salvgardarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, au convenit asupra celor ce urmează ..." (detalii)
